Pentru ca intotdeauna a existat o legatura stransa intre modul in care ne alimentam si ceea ce simtim, prietena centrului Dietis, Cecilia Harip, psiholog clinician, ne-a scris cateva randuri despre cum ne influentaza emotiile stilul alimentar.
„De câte ori te-ai regăsit în situația să te repezi spre ceva dulce după o zi grea? Așa, ca
recompensă?
De câte ori ai simțit că nu mai poți și ai ajuns la frigider?
De câte ori ai mâncat fără să îți fie foame, în încercarea de a trece peste momentele grele?
Atunci când ai acest comportament, de fapt îti mănânci emoțiile. Emoții care nu îti dau
pace, care îți declanșează senzații în corp, golul din stomac, pe care îl tot umpli, dar care dispare doar pe moment.
Suntem toți o emoție. Simțim adânc în viscere fiecare privire piezișă, orice vorbă spusă
din vârful limbii, orice evaluare unde dăm cu minus. Corpul nostru reacționează la tot ceea ce simțim. Iar atunci când nu mai putem să facem față avalanșei de emoții, când nu știm ce să facem cu ele, atunci le …mâncăm.
Care este relația ta cu mâncarea? Cum poți detecta dacă ceea ce simți este foame fizică sau foamea emoțională?
Când mâncăm de urât, de neputință, de neiubire, de singurătate sau de plictiseală atunci
mâncatul nu e despre umplerea stomacului. Atunci, mâncatul e despre încercarea de a umple un gol, care nu se mai umple, iar golul asta e tot timpul acolo, prezent și permanent. Golul acesta e unul emoțional, e foamea condusă de emoțiile care ne copleșesc și ne acoperă.
Poate ne liniștim iureșul emoțional din noi cu un tort de înghețată sau cu o farfurie cu de
toate, doar că după satisfacția imediată urmează vinovăția, neputința și furia îndreptată spre noi, spre slabiciunile noastre. Frica, Furia, Abandonul și lipsa Validării noastre sunt prezente în acel gol pe care îl simțim si încercăm să il astupăm cu mâncare, poate, poate nu ne mai doare asa mult. Doar ca, din când în când emoțiile astea apar pe nepregătite, preiau controlul asupra noastră și ne pedepsim.
Dar, dacă am lua aceste emoții și le-am identifica, îmblânzi, poate reușim să trecem prin
ele fără să ne autosabotăm, fără pedepse inutile. Teama de a nu fi răniți sau de a rămâne nevăzuți poate fi identificată și înlăturată, fără să treacă prin frigider. Alegem să umplem golul pe care îl simțim cu grijă și blândețe sau cu mâncare. Poate reușim să-l umplem, poate simțim satisfacția momentului, doar că emoțiile acelea care ne
copleșesc rămân acolo unde ne dor și care ne vor ajunge într-un moment greu.
Alegem dacă ne acceptăm vulnerabilitatea sau mâncăm o pungă de chipsuri.
Alegem dacă avem grijă de noi, dacă ne iubim și reușim să detectăm…emoții și mai ales,
alegem să fim mai buni, mai blanzi cu noi!
Cu drag și blândețe față de emoțiile voastre,
Cecilia Harip, psiholog clinician, psihoterapeut EFT în formare. „
Anca Buruciuc 
Lasă un comentariu